Clasele de reacție la foc, introduse prin Decizia Comisiei 2000/147/EC din 8 februarie 2000, oferă un sistem unificat de comparare a rezistenței la incendiu pentru toate produsele de construcții. Clasificarea se acordă unui produs pentru construcții, ținând cont de condițiile sale de utilizare finală.
Clasificările sunt stabilite conform cerințelor standardului SR EN 13501-1+A1:2010 – Clasificare la foc a produselor de construcție. Partea 1: Clasificare pe baza rezultatelor încercărilor de reacție la foc.
Materialele de construcție sunt încadrate în clase de reacție la foc, în funcție de influența lor asupra:
Declanșării incendiului,
Propagării flăcărilor,
Producției de fum.
În cadrul acestui sistem, produsele de izolație și alte materiale pentru construcții sunt clasificate într-una dintre cele șapte clase (A1, A2, B, C, D, E, F), în funcție de comportamentul lor la foc. Aceste clase indică reacția materialelor în diferite etape ale incendiului:
A1 – Materiale incombustibile, care nu contribuie deloc la incendiu.
A2 – Materiale cu o contribuție extrem de redusă la incendiu.
B – Materiale cu o contribuție foarte limitată.
C – Materiale cu o contribuție moderată.
D – Materiale cu o contribuție semnificativă.
E – Materiale cu o contribuție ridicată.
F – Materiale fără performanțe determinate privind reacția la foc.
În plus, informațiile suplimentare despre emisia de fum și împrăștierea scânteilor sunt notate prin indici specifici, astfel:
s1, s2, s3 – indică densitatea fumului produs, unde s1 este cel mai favorabil.
d0, d1, d2 – indică formarea și dispersia particulelor/flăcărilor aprinse (droplets), unde d0 înseamnă că nu există picături/flăcări care se propagă.
Exemplu de clasificare: A2-s1,d0 – un material cu o contribuție foarte redusă la incendiu, producție minimă de fum (s1) și fără picături/flăcări aprinse (d0).
Acest sistem de clasificare asigură o evaluare clară și comparabilă a performanței materialelor de construcție în cazul unui incendiu.