Parametrii importanți: coeficienții U si R

Cea mai mare parte a anvelopei exterioare a unei clădiri este constituită de pereți (în sens lărgit): acoperiș, pereți verticali, planșeu. De aceea, proprietățile termoizolante ale acestor elemente au o influență enormă asupra pierderilor de căldură, respectiv asupra consumului de energie pentru încălzirea clădirii. Performanța de izolare termică a unui perete este reprezentată de coeficientul de transfer termic U exprimat în W / (m2•K) – Watt pe metru pătrat și grad Kelvin (în acest context, identic cu gradul Celsius), sau de rezistența termică R (exprimata în m2•K / W).
 

Cei doi parametri sunt legați prin relația: U = 1 / R.

Cu cât U este mai mic, sau R mai ridicată, cu atât peretele este mai performant, adică pierderile de căldură prin el sunt mai scăzute. Metoda cea mai eficientă pentru a realiza acest deziderat este instalarea de materiale termoizolante pe perete.

Avantajele termoizolării pereților

  • reducerea riscului de formare a condensului și igrasiei pe suprafața interioară a acestora;

  • un confort termic sporit sau o reducere a consumului de energie pentru climatizare pe perioada verii.
     

Performanțele termoizolante ale unui material 
Pentru ca un perete să atingă valori ridicate ale rezistenței termice este necesar ca produsele termoizolante incluse să aibă ele însele rezistențe termice înalte și să fie corect instalate. Pentru un produs, acest parametru se calculează cu relația: R = d / λ în care:

  •  d - grosimea materialului în metri

  •  λ - conductivitatea sa termică în W / (m K) – Watt pe metru și grad Kelvin (în acest context, identic cu gradul Celsius).
     

O rezistență termică ridicată se realizează prin utilizarea de produse termoizolante cu grosime "d" cât mai mare și cu conductivitate termică cât mai mică.

Consumurile de energie într-o clădire