Parametrii importanti: coeficientii U si R

Cea mai mare parte a anvelopei exterioare a unei cladiri este constituita de pereti (în sens largit): acoperis, pereti verticali, planseu. De aceea, proprietatile termoizolante ale acestor elemente au o influenta enorma asupra pierderilor de caldura, respectiv asupra consumului de energie pentru încalzirea cladirii. Performanta de izolare termica a unui perete este reprezentata de coeficientul de transfer termic U exprimat în W / (m2•K) – Watt pe metru patrat si grad Kelvin (în acest context, identic cu gradul Celsius), sau de rezistenta termicã R (exprimata în m2•K / W).

Cei doi parametri sunt legati prin relatia: U = 1 / R.

Cu cât U este mai mic, sau R mai ridicata, cu atât peretele este mai performant, adica pierderile de caldura prin el sunt mai scazute. Metoda cea mai eficienta pentru a realiza acest deziderat este instalarea de materiale termoizolante pe perete.

Termoizolarea peretilor aduce si alte avantaje cum ar fi:

reducerea riscului de formare a condensului si igrasiei pe suprafata interioara a acestora;
un confort termic sporit sau o reducere a consumului de energie pentru climatizare pe perioada verii.

Performantele termoizolante ale unui material

Pentru ca un perete sa atinga valori ridicate ale rezistentei termice este necesar ca produsele termoizolante incluse sa aibã ele însele rezistente termice înalte si sa fie corect instalate. Pentru un produs, acest parametru se calculeaza cu relatia: R = d / λ în care:

d este grosimea materialului în m
λ este conductivitatea sa termicã în W / (m K) – Watt pe metru si grad Kelvin (în acest context, identic cu gradul Celsius).

O rezistenta termica ridicata se realizeaza prin utilizarea de produse termoizolante cu grosime d cât mai mare si cu conductivitate termica cât mai mica.

Consumurile de energie intr-o cladire