Reacția la foc reprezintă comportamentul unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un incendiu atunci când este expus la foc în condiții specificate. Clasificarea se acordă unui produs pentru construcții, identificat în raport cu condițiile sale de utilizare finală.
Clasificările sunt stabilite conform cerințelor standardului SR EN 13501-1+A1:2010 – Clasificare la foc a produselor de construcție. Partea 1: Clasificare pe baza rezultatelor încercărilor de reacție la foc.
Conform sistemului european de clasificare a reacției la foc, reglementat prin Regulamentul Delegat (UE) 2016/364 al Comisiei din 1 iulie 2015, emis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, produsele pentru construcții pot fi încadrate în următoarele clase de reacție la foc:
A1 – Produse incombustibile, care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului.
A2 – Produse cu o contribuție extrem de limitată la incendiu.
B – Produse cu o contribuție foarte redusă la incendiu.
C – Produse cu o contribuție moderată la incendiu.
D – Produse cu o contribuție semnificativă la incendiu.
E – Produse cu o contribuție ridicată la incendiu.
F – Produse fără performanțe determinate privind reacția la foc.
Această clasificare permite o evaluare clară a materialelor utilizate în construcții, asigurând conformitatea acestora cu cerințele de siguranță la incendiu.
Pentru determinarea claselor de reacție la foc, este necesară, după caz, efectuarea unor încercări specifice, astfel:
Încercarea de incombustibilitate (SR EN ISO 1182:2010 – Încercări de reacție la foc ale produselor. Încercarea de incombustibilitate):
Această încercare identifică produsele care nu contribuie la un incendiu, indiferent de utilizarea lor frecventă. Este relevantă pentru clasele de reacție la foc A1 și A2.
Determinarea potențialului caloric (SR EN ISO 1716:2010 – Încercări de reacție la foc ale produselor. Determinarea căldurii de ardere superioare):
Această încercare constă în măsurarea căldurii superioare de ardere (QPCS) a produselor pentru construcții, la volum constant, utilizând o bombă calorimetrică. Este aplicabilă pentru clasele de reacție la foc A1 și A2.
Testul de aprindere a unui singur produs (SR EN 13823:2014 – Încercări de reacție la foc ale produselor pentru construcții. Expunerea la acțiunea termică a unui singur obiect arzând):
Această încercare evaluează potențialul unui material de a contribui la declanșarea și dezvoltarea unui incendiu. Simularea constă în incendierea unui singur obiect într-un colț al unei încăperi. Testul este aplicabil pentru clasele de reacție la foc A2, B, C și D.
Încercarea de inflamabilitate (SR EN ISO 11925-2:2011 – Încercări de reacție la foc. Calitatea de a se aprinde a produselor care vin în contact direct cu flacăra):
Această încercare testează capacitatea unui material de a se aprinde la expunerea la o flacără de mică intensitate, cu radiație considerată nulă. Este aplicabilă pentru clasele de reacție la foc B, C, D și E.
Aceste încercări sunt esențiale pentru clasificarea produselor de construcție în funcție de comportamentul lor la foc, contribuind la siguranța utilizării acestora în diverse aplicații.